Gata...pai pana cand?

Nu, serios:))...viata, iubirea, fericirea, orice, nu stau in calculator:P. Calculatorul e o mare porcarie. Iesi afara, cititor plictisit, si miroase o floare, priveste cerul si saruta o fata frumoasa!...Traieste-ti viata din plin, ca numai una ai si nu stii daca mai vine ceva dupa;).

Lasati netul. Traiti, iubiti, fiti fericiti!

Si totusi...iubirea

Nu pot sta departe. In viata exista atatea ispite, placeri, recompense, atractii sau jocuri, dar niciuna nu ma atrage mai mult ca iubirea. Voi, ca cititori diferiti, probabil nu stiti despre ce fel de iubire e vorba, asa ca va indemn sa cititi cateva postari de aici : http://spread-love-for-everyone.blogspot.com/ , pentru a intelege. E vorba de umanitate, de altruism...de fraternitate. E vorba de a fi om, in sensul bun al cuvantului. De a ajuta cand vezi ca altul are nevoie, de a mangaia cand altul sufera si de a intelege atunci cand altul raneste. Imi trec prin minte atatea cai, atatea feluri sau modele ale propriului viitor, dar mereu ma intorc la acelasi tipar simplu si frumos : sa traiesc intotdeauna clipa, sa sufar atunci cand trebuie, sa regret cand gresesc, sa ma ridic mereu si sa ii ajut si pe altii sa o faca. Sa traiesc precum un tanar pana in ultima clipa a mortii si sa fac voluntariat pentru organizatii caritabile. Sa le fiu alaturi oamenilor singuri si sa nu-mi murdaresc onoarea. Sa fiu corect, sincer si sa pun mereu fericirea inaintea banilor. Sa ii pun pe altii inaintea materialului, pentru ca, in esenta, cea mai mare comoara a omului sunt cei ce-l inconjoara. Imaginati-va o lume plina de tehnologie, carti, mancaruri, jucarii, aparaturi sau obiecte magice, lipsita insa de ... oameni. Cat ati putea rezista? Unii au impresia ca asa este lumea perfecta, dar nu au idee ce inseamna totala lipsa a contactului uman. Ii este imposibil unei fiinte umane sa traiasca fara alti oameni in jurul ei ... pentru ca este dependent de acestia. Omul este dependent din nastere de aer, apa, mancare si de confratii sai. Mereu o sa am grija sa-i pretuiesc pe cei din jur, pentru ca ei sunt tot ce conteaza mai mult pe lume. Fara ei, viata mea ar fi groteasca, oribila, seaca si goala. Fara umanitate, viata oricui ar fi un cosmar.

Pace si Razboi

Doua stari ce pot fi atinse atat de usor. Ura si instabilitatea, oferite de furie, ce pot duce atat de usor la razboi[atat interior cat si exterior], pe cat iubirea sau, cel putin, iluzia amagirii unei pasiuni pot instala atat de lesne pacea. Rationand, insa le poti controla pe amandoua. Tu poti decide cand sa dai razboi si cand sa inchei pace si consider asta drept cel mai bun lucru. De ce sa te lasi coplesit de furie si sa fii ranit sau de iluzia iubirii si sa suferi? Gandeste-te bine la tot si, inainte sa te lasi prada patimei, ai grija sa cunosti toate elementele ecuatiei, caci atat pacea, cat si razboiul sunt niste ecuatii periculoase ce pot duce la auto-distrugere. E frumos sa te lasi dus de val. E frumos sa zbori. Dar e al naibii de periculos si nu toti pot rezista cazaturilor, asa ca recomand calduros rabdarea necesara unei rationari, amanand temporar sau definitiv planul, in favoarea unui viitor sanatos. Nu exista bine, fara rau, sau rau, fara bine, precum nu exista razboi, fara pace, sau pace, fara razboi, asadar cautati sa va aflati in echilibru, controland ambele elemente, fiindca va sunt necesare. Si oricum ... razboaiele nu necesita in mod neaparat arme. Unele razboaie fac mai mult bine decat pacea nejustificata. Rationeaza si, abia apoi, actioneaza.

Vreau sa ajut!!11

Calm, omule. Inteleg excesul de zel al oamenilor dornici sa ajute, dar nu inteleg neputinta lor de a vedea ca unii pur si simplu nu se vor ajutati. Fortand pe cineva sa-ti accepte ajutorul mai rau faci, pentru ca ideea, in general, a ajutorului, este sa il faci pe celalalt sa-ti inteleaga punctul de vedere si abia apoi sa incerci sa-l convgini sa faca precum tine. Daca vezi ca respectivul pur si simplu ramane sec in fata incercarilor tale, nu mai insista. Mai rau faci. Il departezi mai tare de tine. Poti incerca o alta strategie, sa-l iei in alt mod, dar nu-l acuza, nu-l forta si nu-l judeca. Toti au momente cand vor sa fie lasati in pace. Daca tu, ca om, consideri ca nu trebuie lasat, NU-L LASA, dar nici nu-i fi o povara. Fi-i alaturi din umbra. Ofera-i ajutorul si asteapta sa il accepte, nu i-l baga pe gat. Impunerea nu e iubire, altrusim. Impunerea nu e ajutor. Un om mai bine este lasat sa se distruga, pentru a constientiza singur de greseala, decat sa fie fortat sa faca bine, pentru ca daca nu intelege de ce face ceea ce face, degeaba iti da ascultare. Cand ajuti un om, incearca sa-l faci sa realizeze ce faci si, MAI ALES, de ce faci. Daca nu intelege, fa ce vrei, dar impunerea este cea mai proasta optiune. Te va departa de el, eventual il va face sa nutreasca dispret sau chiar ura. Ajuta pe cei ce se vor ajutati.

Demon sau Inger

Adevarul e ca omul oscileaza intre aceste doua stari. Este deopotriva un demon si un inger. Rare sunt momentele cand se poate spune ca traieste exclusiv ca unul, si nu ca amandoi, ca este integral demon sau inger. Si desi are momente ca acesta, omul pastreaza adanc, in subcontient, putinta schimbarii. Orice criminal se poate mantui si orice preot poate ucide. In principal din asta omul trebuie sa invete ca nu exista niciodata ,,prea tarziu'' - in absolut nimic. Daca ai gresit o viata, niciodata nu este prea tarziu sa regreti si sa iti ceri scuze. Sau, de-o potriva, daca ai fost atent la ceea ce ai facut pe tot parcursul vietii, nimic nu te impiedica sa te schimbi in rau acum. Oricand poti face ceva negandit. Oricand te poti schimba pe nesimtite in ceva, despre care aveai cosmaruri. Oamenii se schimba, iar asta e un lucru inevitabil. Important este sa accepti schimbarea sau, daca iti repugna, sa faci loc uneia noi. Desi factorii exteriori ne influenteaza viata in mai mare parte decat credem, controlul final, al propriei personalitati si caracter, tot in mainile noastre sta. Nu este usor, nu este placut si nici nu dureaza putin, dar daca doresti sa fi tu insuti, asa cum te stii, daca doresti sa reprezinti mai mult ingerul din tine, decat demonul, eu zic sa te chinui. Va merita. Acum, bineinteles, fiecare are rolul lui in persoana ta. Demonul iti poate oferi detasare, indiferenta, raceala si siguranta. Ingerul, pe de alta parte, fericire, sentimente, dar si tristete, regret si depresie. Idealul ar fi sa te pastrezi la mijloc. Nu cred in nicio religie, sunt deist, de asta valentele mele, ale ingerului si ale demonului, difera de ale tale, dar vom discuta despre asta in alt post. In principiu e bine sa stii cand sa te lasi afectat si cand nu. Injuriile false, aduse la adresa ta, trebuie ignorate. Cuvintele de ocara sincere, primite de la cei dragi, trebuiesc ascultate. Sunt multe astfel de exemple si cel mai bun, pentru tine, ca om, ca inger si demon totodata, este sa iti gasesti un echilibru intra ratiune si suflet. Intre creier si inima. Numai ajuns acolo, vei fi capabil sa fii tu insuti, sa intelegi si sa te bucuri. Numai asa iti vei gasi fericirea.

Intelegere

Indiferent de ce vrei sa faci in viata, arma cea mai puternica, capabila atat de a ataca, cat si de a apara, este intelegerea. In tot. Daca reusesti, ca om, sa fii intelegator, nu numai ca totul va fi mai simplu, avand acum o explicatie pentru mai multe lucruri, dar si revelatiile facute vor fi mai usor de acceptat. Adevarul e ca viata, odata cu omenirea, are atat parti frumoase cat si urate. Numai de individ depinde in ce directie se indreapta gandirea si comportamentul lui, iar omenirea este deopotriva pura si murdara. In oameni se ascunde atat capacitatea atingerii formei angelice, cat si cea a formei demonice. Omul este schimbator. Omul nu are limite sau tipare. Omul se poate pastra pur sau se poate deprava in cele mai oribile moduri cu putinta. Important este ca tu, ca om, sa iti decizi soarta. Intotdeauna factori biotici sau abiotici vor incerca sa-ti influenteze evolutia[sau involutia, dupa caz], dar daca esti capabil de a observa, judeca si, in final, a intelege, mereu vei face alegerea cea buna. Viata noastra e scurta si desi unii au credinta, nimeni nu poate afirma cu certitudine[sau cel putin cu argumente imbatabile] ca va mai fi urmata de ceva. Poate ca moartea este sfarsitul absolut pentru orice forma de viata. Si atunci, la final, de ce sa regreti ceva ce puteai atat de usor evita?

Iti spun, ca de la om la om, sa incerci sa intelegi. Incearca sa intelegi lumea in care traiesti, incearcasa-ti intelegi semenii, incearca sa te intelegi pe tine. Numai asa vei atinge cu adevarat fericirea. Prin impacare cu tot ceea ce ai. Prin impacare cu tot ceea ce exista.

Prin intelegere.

Reformulam

Neah, am bravat mult si fara rost in primul post. Da, sunt disponibil sa ajut pe oricine, dar nu sunt zeu, inger sau sfant. Nu sunt capabil de a oferi raspuns la orice intrebare. Sunt doar un om printre oameni. Am si eu, ca orice om, lucruri pe care nu le inteleg, atat la mine, cat si la cei din jur. Sau la cele din jur. La lume. De fapt, in acest blog, voi vorbi despre ce-mi va trece prin cap, fiindca despre asta este viata, despre tot. Recunosc, am creat acest blog, ca o fuga de precedentul. Ideea e ca m-am schimbat. Nu stiu nici eu daca e bine sau nu si nici macar nu cunosc noul eu in totalitate, insa acest blog imi ofera libertate absoluta, prin urmare, cu timpul, voi ajunge sa-l cunosc. Deseori in viata, prin prisma altora, ajungi sa afli mai multe despre tine. Vom vedea ce iese. Vom vedea ce ajung. Vom vedea multe ^_^. Voi doar traiti-va viata. Este singurul lucru pe care il detineti cu adevarat.