Calm, omule. Inteleg excesul de zel al oamenilor dornici sa ajute, dar nu inteleg neputinta lor de a vedea ca unii pur si simplu nu se vor ajutati. Fortand pe cineva sa-ti accepte ajutorul mai rau faci, pentru ca ideea, in general, a ajutorului, este sa il faci pe celalalt sa-ti inteleaga punctul de vedere si abia apoi sa incerci sa-l convgini sa faca precum tine. Daca vezi ca respectivul pur si simplu ramane sec in fata incercarilor tale, nu mai insista. Mai rau faci. Il departezi mai tare de tine. Poti incerca o alta strategie, sa-l iei in alt mod, dar nu-l acuza, nu-l forta si nu-l judeca. Toti au momente cand vor sa fie lasati in pace. Daca tu, ca om, consideri ca nu trebuie lasat, NU-L LASA, dar nici nu-i fi o povara. Fi-i alaturi din umbra. Ofera-i ajutorul si asteapta sa il accepte, nu i-l baga pe gat. Impunerea nu e iubire, altrusim. Impunerea nu e ajutor. Un om mai bine este lasat sa se distruga, pentru a constientiza singur de greseala, decat sa fie fortat sa faca bine, pentru ca daca nu intelege de ce face ceea ce face, degeaba iti da ascultare. Cand ajuti un om, incearca sa-l faci sa realizeze ce faci si, MAI ALES, de ce faci. Daca nu intelege, fa ce vrei, dar impunerea este cea mai proasta optiune. Te va departa de el, eventual il va face sa nutreasca dispret sau chiar ura. Ajuta pe cei ce se vor ajutati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu